Cum sa concepi o strategie anticoruptie
Scris de n133n1 pe June 24, 2009 – 12:28 amDacă ar fi să creăm o formulă, ea ar arăta cam aşa:
C = M + D – T
Unde C este Corupţia, M este Monopolul puterii, D este Decizie discreţionară, iar T, lipsa de Transparenţă. Dacă cineva deţine monopolul asupra unui bun sau asupra unui serviciu, are libertate nestingherită în a hotărî dacă şi cât poate o persoană beneficia de acel bun sau serviciu şi nu există nici un instrument de control prin care ceilalţi să poată monitoriza deciziile, atunci avem ecuaţia propice apariţiei corupţiei. Iar această ecuaţie este valabilă atât pentru sectorul public, cât şi pentru cel privat, atât în cazul unei ţări sărace, cât şi în cel al unei ţări bogate.
Mai trebuie să ţinem cont de un aspect, crucial, în formularea unei strategii. Corupţia este un act calculat, nu pasional. Oamenii se lasă antrenaţi în acte de corupţie atunci când, de regulă, riscurile sunt mici, pedepsele indulgente, iar câştigurile, mari. Astfel, formula menţionată mai sus capătă noi dimensiuni: câştigurile vor fi cu atât mai mari cu cât creşte monopolul puterii. Complexitatea formulei depinde de minusurile care o completează. Lipsa informaţiei, lipsa stimulentelor etc. schimbă ecuaţia şi, implicit, gradul de coruptibilitate.
A avea o strategie nu înseamnă neapărat să atacăm toate formele de corupţie deodată. Trebuie să facem distincţia între diferitele forme de corupţie şi să fim de acord că nu toate sunt la fel de nocive, chiar dacă nu susţinem acest lucru în public. De exemplu, corupţia sistematică din poliţie este mai periculoasă decât cea, să zicem, din cadrul Departamentului de permise auto. A avea o strategie înseamnă să ai o idee clară despre ceea ce vrei să obţii şi despre mijloacele la care apelezi, pe termen scurt, mediu şi lung. Pentru a fi credibilă, o campanie anticorupţie trebuie să aibă rezultate imediate, dar, totodată, e nevoie şi de o plan pe cinci ani, cu obiective realiste.
Într-o strategie, e necesară o disctincţie între problemele economice şi cele legate de implementare. Un model economic trebuie să răspundă la întrebări precum:
1. Care sunt costurile (şi posibilele beneficii) ale diferitelor forme de comportament ilicit ?
2. Ce măsuri de prevenire trebuie întreprinse pentru a reduce diferitele forme de corupţie ?
3. Care sunt beneficiile rezultate în urma reducerii corupţiei şi a măsurilor luate pentru sporirea eficienţei?
4. Care sunt influenţele reciproce, pozitive sau negative, dintre diferitele măsuri anticorupţie?
5. În urma răspunsurilor la întrebările de mai sus, ce serie de măsuri ar trebui adoptate şi la ce niveluri?
Pentru ca intr-un sistem coruptia sa functioneze fara probleme, trebuie intrunite conditiile ecuatiei de mai sus ( C = M + D – T ). Daca nu este indeplinita una dintre acestea, coruptia dintr-un sistem intra in deriva, iar printr-un efort de logica elementara putem deduce ca oriunde sunt favorizate aceste conditii, coruptia nu intarzie sa-si faca simtita prezenta.
Internetul da frau liber comunicarii favorizand, chiar si pe cai neoficiale, transparenta institutionala, reglementata superficial doar prin doua legi: Legea nr 544/2001 si Legea nr 52/2003 . Insa nu trebuie scapat din vedere un amanunt important, si anume ca atunci cand exista transparenta, coruptia tinde sa intre in declin conform ecuatiei enuntate.
Momentan presiunile raportului de tara se simt din plin la nivelul ministerelor, desi, personal, nu cred ca anul acesta se va vedea vreo schimbare la nivelul institutiilor administrate. Poate anul viitor…
Citeste si:
Tags: anticoruptie, Strategii
Adaugat in Strategii | No Comments »
